Across the universe

"nothing's gonna change my world"
...o plimbare prin univers. plimbarea incepe acum, am vrut sa vad luna si, m-am plimbat pe langa ea. ajutat de soare, de-un blit si poate si de cer.
o ciocolata, n-ar strica, sau poate o cana de cafea, sau o cana de cacao cu ardei iute. orice orgasmic sa fie. prin univers ne trebuie energie!
un miros...de tei, doar afara se face ceai de tei atunci cand ploua, nu ?
printre blocuri, un copil ce se juca c-o masinuta-i o alta insecta ce se plimba prin univers.
astazi am atacat, ieri am fost lovit...nothing's gonna change my world.
am cazut, m-am ridicat si m-am dus mai departe pe gheata, descult.

as vrea sa ma plimb prin univers c-o masina veche, urata, plina de praf. unieversul sa nu fie decat pamantul, cum pamantul nu-i decat un eu pentru un sistem solar.
sa ma opresc la un bar, sa fumez ce se poate fuma si sa beau o bere si-o cana de cafea pentru a doua zi. ziua in care apas pe acceleratie. directia catre univers.

masina mea, din cartoane. masina mea, cu viteza gandului.


vrei sa te plimbi prin univers ? sigur ca vrei!
ai nevoie doar de imaginatie, de o foarfeca, niste scoci, o cutie pe care s-o tai, un motor de idei si un univers

Un fel de "undercoverul ia vacanta"

"scriu bloage, amintiri placute,
incerc sa scriu despre ce vad in vise,
la'nceput, treceam printr-un pasaj in alta lume
era lumea noastra

in lumea de azi, cosmarul perpetuu
am gasit o lume noua
eram doar noi si'nc-un milion de oameni
eram doar noi si praful din asfalturi

eram, ce-am fost, si nu stiu daca vom mai fi..." (eram.)





pana la vacanta de vara, undercoverul lui dracu va la el insusi o vacanta.
...poezia de mai sus nu trebuia publicata decat dupa ce persoana careia ii este adresata o termina de citit. subtextul, nu am sa i-o arat pentru ca suna mai mult ca o plangere decat ca un multumesc.

- iti multumesc pentru ce mi-ai aratat in aprilie, luna mea preferata !

Creatorul de vise

unii construiesc, altii creeaza, altii deseneaza sau sculpteaza, iar majoritatea distrug. eu astazi am sa fiu creatorul de vise, ne trebuie doar o foaie, un pix, imaginatie bogata (recunosc nu am), idei, oameni, spatii. pentru ca visul sa fie reusit, gandeste-te ca maine nu mai e maine si ca azi trebuie sa te trezesti. incepe visul! pune primele, sa zicem primele cuvinte care-ti trec prin minte dar sa nu depaseasca numarul tau norocos si sa-l intreaca pe cel ce-ti aduce ghinion, sa zicem 3.
1 - tu, 2 - ciocolata, 3 - natura. acum sa creem visul. facem combinatii din cuvintele care ne-au iesit in asa fel incat sa formam 3 propozitii. 1 tu ciocolata natura, 2 tu natura ciocolata, 3 ciocolata tu natura, 4 ciocolata natura tu, 5 natura tu ciocolata, 6 natura ciocolata tu. sa alegem 3 (numarul pe care ni l-am ales la inceput), in cazul in care nu ne-am hotarat la inceput care sa ne fie visul. visul meu este, "ciocolata, tu si natura". aici ajungem la punctul in care trebuie sa ne imaginam ce am face in vis. cel mai complicat cum am vrut sa mentionez mai sus. dar stiind ca "visul tau este real" nu are nici un rost sa ne imaginam ceva si sa traim ca in vis!

pentru a-ti creea un vis, e simplu, pentru a-l trai e si mai simplu...

adevarul despre razboaiele mele interioare (o posibila parte 1)

se zice ca lucrurile pe care nu trebuie sa le facem, sunt cele mai importante. sau in fine nu se zice asta, dar totusi daca nu le-am face nu am trai pentru ca, nu poti spune ca ai trait fara macar o vanataie sau o mica cicatrice ca amintire...iar eu, eu sunt cel ce incearca sa sfideze regulile, sa nu urmeze nici una. intamplator este faptul ca atunci cand cineva nu-mi urmeaza regula, care este simpla, eu fac ce vreau restul trebuie sa joace la fel ca'n mintea mea, ma supar. si asta ma face un ipocrit, caci ar trebui sa jucam la fel nu doar mie sa-mi fie bine ci si "actorilor".
cat timp ai ca sa pierzi pentru un simplu lucru ?...ai mult, dar trebuie sa stii cum sa traiesti in tot acest timp, de ce ?...pur si simplu, timpul pierdut nu-l mai gasesti, daca nu ai trait atunci, cu siguranta nu traiesti nici acum ! cum intre toate extremele exista doar o mica linie, aproape invizibila, din cel mai slab om devin cel mai puternic, pentru ca-mi gasesc sfaturi in nimicul despre care nu vorbesc, si nici nu incerc sa-l gandesc. vorbesc despre mine, asta-i urat ! nu am mai vorbit despre mine de mult, un fel de "fuck off" ca asta nu trebuie citita...dar vorba lui rebel monk "si eu scriu si lumea uita ce am scris" deci, nu are nici un rost sa nu pun asta pe blog, oricum putini ajung la un "aici", aici-ul citit !
aveam de gand sa propun un fel de sondaj, dar cum am zis, asta-i doar un gand de-al meu iar voturile voastre, chit ca's multe, nu conteaza. nimeni nu ne poate misca, ne miscam singuri ! nu ne trebuie nici o forta divina sau umana, ne trebuie doar un razboi al intrebarilor, o varsta proasta...18 ani, ce dracu sa faci la 18 ani ? deja esti vazut ca om matur, dar cum sa fi matur cand in ceilalti 17 ani spui ca nu prea ai trait ? ca pana cand ai deschis ochii au trecut 15-16 ani iar pana cand ai avut prima adevarata depresie nu au trecut decat 14 ani...deci ajungem la 18, intr-un final, imaturi, puternici...sau nu, incercand sa ne creem un viitor, luminat sau iluminat..sau doar in bezna, dar incercam !...nu poti sa pierzi daca nu incerci, normal...dar nici sa castigi nu poti. si totusi va laudati ca nu stiti sa pierdeti, atunci, stiti sa castigati ? sau sunteti doar orbi de ceea ce ati castigat incat spuneti ca "da, stim sa castigam dar niciodata nu vom invata cum este sa pierdem". in fine, din razboi in razboi, ma'ntreb unde as ajunge daca as scrie o zi intreaga despre una, despre alta...despre nimic, sau despre tot, caci cum am zis mai sus, intre extreme nu exista decat o mica linie invizibila pe care, normal multi n-o cunosc. sa vorbim despre linia dintre toate. lini aceasta este linia in care te afli dar nu stii, este linia de unde poti porni pe un drum sau pe care poti ramane la noapte in asteptarea alegerii care vine o data cu trezirea la fata opusa a cearceafului, lini asta micuta, nu este chiar atat de mica incat...tot raul s-ar varsa in bine si atunci, ce ar iesi ? ar iesi haos !...nebunia-i prea buna pentru noi, in zilele noastre, rar vezi visatori, iar visatorii de multe ori pot fi considerati nebuni, de ce ?...prin simplul fapt ca pe multi dintre noi ne deranjaza gandirea, mult prea "grea" fata de a noastra iar acei visatori devin nebuni! uite, eu unul prefer sa fiu nebun decat "bun" cu o minte, mult prea cu picioarele pe pamant, doar ca-mi doresc ca avanturile pe care le iau, sau pe care le am sa nu fie prea mari, caci ca oricarui om imi este frica de ceva maret, desi acel ceva este, probabil ceva-ul pe care-l cautam. nu poti lupta contra fricii decat prin frica, trebuie sa-i gasesti un opus si sa o ataci, s-o lasi sa se atace si sa dispara, iar cum si domnul paler spunea ca raul este doar temporar, doar un rau nu are putere infinita, este imoral. tu, om, limitat,slab sau puternic, el, rau, nelimitat. nu vad nici o legatura, tu ca om fiind bun raul fiind doar o parte a mintii noastre care nu ascunde nimic bun in ea.

Filozofie

As the great philosopher Jagger once said: "You can't always get what you want!" (but if you try sometime, you find...you get what you need)

lacrimi si stari de greata

azi nu m-am trezit bine, toata ziua am fost relativ impulsiv, m-am certat, pasiv, cu medicii, ma uitam urat la oamenii din trolee, sau la cei de pe strada, si vorbeau, destul de urat cu cei din casa. la un moment de singuratate au inceput sa-mi curga lacrimile dar m-a prins maicamea si am mintit-o ca-mi este rau. m-a pus sa-mi iau ceva de la farmacie si cu ocazia asta mi-am incarcat din nou cartela...
am ajuns acasa si m-am pus sa dorm, nu dupa scurt timp a venit tata cu ideea ca hai la medicul de familie, am mers la doctor si normal, ca la fiecare policlinica, 2-3 animale, pardon copii, 2-3 bosorogi cu copii lor, alti 2-3 bosorogi care se plang ca vor inainte, femei gravide care intra inainte, oameni gravizi care intra inainte. dupa tot haosul intru in cabinet sa ridic doua retete si sa plec. bine, m-a si consultat, pentru ca ma tot supara faptul ca nu simt gusturi si mi-a zis ca am o stomatita(afta).
am ajuns acasa si m-am pus la somn. m-am trezit plangand si am continuat asta vreo 2-30 de minute, timp in care cautam un suport in vreun cuvant sau in vreun prieten, evident ca nu am gasit si am incercat sa ma calmez singur. "Tu esti psihologul tau cel mai bun" cam asa sta asta, chiar te-ar putea ajuta un psiholog atunci cand nu te simti bine? crezi ca daca nu vrei nu-l poti impinge pe el spre o depresie ? psihologii sunt cei mai lasi oameni, si-au ales meseria asta ca sa se hraneasca din suferintele oamenilor...si le merge! spre exemplu, psiholoaga scolii, o femeie care citeste prostii de pe net este cea care ne poate ajuta atunci cand nu ne simtim bine. pai inseamna ca tanti aceasta nu a avut cazuri adevarate iar cei cu care a incercat sa se joace nu au fost decat niste simpli copii, niste copii fara creier as putea spune!

antibiotice si medicamente contra vomei

nu stiu de ce, astazi simt nevoia de a vorbi cu cineva, o persoana aleasa la intamplare. nu am gasit insa cu cine sa vorbesc si-mi fac un scurt confesional prin acest mesaj.
...am ajuns acasa, simtind un fel de greata pe care o simteam de miercuri de cand am luat virusul asta infect, greata se agravase luand in seama ca nu mai bausem nimic in ultima ora. relativ deshidratat, ajuns acasa. m-am usurat. am luat cea mai apropiata cana si am umplut-o cu apa, dupa care m-am laudat cu cartile primite la ai mei.
se uitau la un film, asa ca nu am vrut sa-i deranjez si m-am pus sa citesc, imi plac!
...acum 00:00, perfect timing, as spune, pentru ca desi greata s-a amplificat datorita antibioticului prescris, de data aceasta de o "specialista"...am dorit sa ii dau puteri noi pentru la noapte. inca o tableta de ciprinol de 500 de mg pentru organism si maine ma voi simti bine. gatul inca imi este uscat. am vrut sa vorbesc cu doru, dar vad ca nu raspunde de asta scriu aici. stare de greata, antibiotice si pastile contra vomei. se spune ca daca te invarti, ametesti, adica ai o stare de greata. oare daca inchid ochii, si ma invart in minte, imi amplific greata si-omor omizile sau, in cel mai bun caz, le vomit?...doru mi-ar fi raspuns, "omule iar ai luat-o razna".
impactul n-a fost puternic, caci avantul nu a fost prea mare. iar razna sunt, de cand beau cafea si pana cand adorm...

NAUGHTY !!!...

Fred:
Hello, new friend.
My name is Fred.
The words you hear are in my head.
I say, I said, my name is Fred.

And I've been...very naughty.

The story I'm about to tell,
I tell you, I will tell you well,
is about my dear Aunt Murielle.

And just how I've been...naughty.

Viola!
The farm. My Aunt lives here.
With precious pup, and husband dear.
My heart beat fast as I drew near.

I felt so nice...and naughty.

I thought just how excited they
must be, that I would come today.
They'd shout, "Come Fred! Huzzah! Hurray!".

Dear boy, you look so...naughty.

That's when my tired eyes beheld, a doggy dog, like dog he smelled.
D-O-G is what he spelled.

And that's how I spell...naughty.

Alone, was I.
With tender Courage.
With all his fur, his furry furrage.

Which I say, did encourage me, to be, quite...naughty.

It was a day I'd not forget,
the day that I first met my pet.
Oh! What a lovely gift to get.

I'd never felt so...naughty.

My fuzzy friend is what he was, this darling little ball of fuzz.
And, oh, such fuzz, such fuzz! It does

demand that I be...naughty.

He looked at me, his fetching eyes, and fetching fur did hypnotize.
I filled with joy, I filled with sighs.

And that's when I got...naughty.

This dripping hair, this droopy curl.
Unfurls sweet memories, of a girl.
With tresses, oh, they'd twist and twirl.

And tempt me to be...naughty.

Barbara, my love was named.
And her fair hair, a mane untamed.
Until one evening, I'm ashamed.

I got a little...naughty.

The look upon my young love's face, was sweet as lace. But in this case, I realized she...needed space.
I never more was naughty.

Well...maybe not never.

Dear cur.
Your fur and fleece remind
of nothing found in humankind.
But for one fellow,

who did find me to be...in a certain mood.

Into my shop he walked one day,
with bush above and beard bouquet.
That's no toupee, I pray, no way,

I couldn’t help but be...you know.

I'd never seen such hair before.
His bangs, they sang.
His neck, it beckoned.
Eyebrows, armpits, all were reckoned.
Soon I figured what the heck, and,

Guess how I was...naughty.

But then my landlords did presume,
to free me from that porcelain tomb.
And ferry to a private room.

Your hero...ever naughty.

Goodbye, dear aunt.
I'll miss your farm.
And Eustace’s ebullient charm.
And farewell, Courage, what's the harm?

If I was slightly...naughty.

With love...Fred.

la o plimbare cu gandul

nu pot incepe plimbarea cu "ma gandeam" pentru ca gandul meu este fix langa mine, am iesit la plimbare cu el, nebunul si gandul lui, amandoi in drum spre un loc, ceva mai linistit. ne-am plimbat pe hartii, la inceput citind, la sfarsit, scriind. am fost prin poze, gandul si-a imaginat ca suntem pe undeva pe-un munte, eu am ras de el si l-am intrebat, cum putem fi in doua locuri in acelasi timp ? mi-a zambit si mi-a spus : putem...trebuie doar sa ne imaginam !
si da, imaginandu-ne am fi in doua realitati, cea reala si cea imaginativa, am fi aici si, acolo.
din poze am trecut la muzica, ne gandeam la ceva mai usor pentru inceput si am luat un yann tiersen, ne-a placut dar ne-am razboit in idei, el spunea ca-l face sa se simta ciudat, pe mine ma facea sa dansez sau sa sar, am trecut la rock, la fel, pareri diferite si am oprit muzica.
m-am mai plimbat cu gandul si la oameni, dar acelasi razboi, el mi-i spunea cum ii vede el eu ma certam cu el pentru ca-i vedeam diferiti.
azi...ne-am intalnit la o cafea, eu si gandul. el fumand, eu certandu-l sa lase naibii tigara aia ca nu-i face bine, el nimic. am vorbit despre o alta plimbare, dar am ajuns aici!

...destinatii exista, gandul vostru vrea sa se plimbe ?