abisul neantului

merg...si ma'ntreb de ce merg
merg pe strada asta, merg
ma plimb, ma plimb, ma plimb si parca pic
pic in iar in gandire, si pic

sunt in cadere,
in cadere libera
pic de la inaltime,
de la inaltimea strazii

cand cazi, simti ca zbori...
si uiti ca nu esti cu picioarele pe pamant
si uiti si te ia visarea,
si din visare te-apuca somnul

imi este somn sa scriu acum ceva cu rost, parca mi-a fost menit sa spun ceva prost
si cum sa gasesc eu figuri de stil la picarea-mi... am mai spus asta, caderea-i frumoasa
si-am cazut...am lovit aerul, da, pe el l-am lovit, pentru ca asfalt n-aveam in fata...
eram intr-o dimensiune paralela cu asfaltul, dar l-am lovit

merg pe strazi paralele cu mine si cu strada pe care merg
si vad...cum cerul mi-e paralel...culoarea azurului mi-e paralela, se reflecta din mare
si marea-i paralela cu mine in alt spatiu privita dintr-un alt unghi de vedere

am invatat sa numar pana la un infinit-unu...
am numarat o infinitate de numere si-am adaugat unul
un singur om poate fi o infinitate,
o infinitate plus un alt om egal o infinitate si-un om
o infinitate-unu