NAUGHTY !!!...

Fred:
Hello, new friend.
My name is Fred.
The words you hear are in my head.
I say, I said, my name is Fred.

And I've been...very naughty.

The story I'm about to tell,
I tell you, I will tell you well,
is about my dear Aunt Murielle.

And just how I've been...naughty.

Viola!
The farm. My Aunt lives here.
With precious pup, and husband dear.
My heart beat fast as I drew near.

I felt so nice...and naughty.

I thought just how excited they
must be, that I would come today.
They'd shout, "Come Fred! Huzzah! Hurray!".

Dear boy, you look so...naughty.

That's when my tired eyes beheld, a doggy dog, like dog he smelled.
D-O-G is what he spelled.

And that's how I spell...naughty.

Alone, was I.
With tender Courage.
With all his fur, his furry furrage.

Which I say, did encourage me, to be, quite...naughty.

It was a day I'd not forget,
the day that I first met my pet.
Oh! What a lovely gift to get.

I'd never felt so...naughty.

My fuzzy friend is what he was, this darling little ball of fuzz.
And, oh, such fuzz, such fuzz! It does

demand that I be...naughty.

He looked at me, his fetching eyes, and fetching fur did hypnotize.
I filled with joy, I filled with sighs.

And that's when I got...naughty.

This dripping hair, this droopy curl.
Unfurls sweet memories, of a girl.
With tresses, oh, they'd twist and twirl.

And tempt me to be...naughty.

Barbara, my love was named.
And her fair hair, a mane untamed.
Until one evening, I'm ashamed.

I got a little...naughty.

The look upon my young love's face, was sweet as lace. But in this case, I realized she...needed space.
I never more was naughty.

Well...maybe not never.

Dear cur.
Your fur and fleece remind
of nothing found in humankind.
But for one fellow,

who did find me to be...in a certain mood.

Into my shop he walked one day,
with bush above and beard bouquet.
That's no toupee, I pray, no way,

I couldn’t help but be...you know.

I'd never seen such hair before.
His bangs, they sang.
His neck, it beckoned.
Eyebrows, armpits, all were reckoned.
Soon I figured what the heck, and,

Guess how I was...naughty.

But then my landlords did presume,
to free me from that porcelain tomb.
And ferry to a private room.

Your hero...ever naughty.

Goodbye, dear aunt.
I'll miss your farm.
And Eustace’s ebullient charm.
And farewell, Courage, what's the harm?

If I was slightly...naughty.

With love...Fred.

la o plimbare cu gandul

nu pot incepe plimbarea cu "ma gandeam" pentru ca gandul meu este fix langa mine, am iesit la plimbare cu el, nebunul si gandul lui, amandoi in drum spre un loc, ceva mai linistit. ne-am plimbat pe hartii, la inceput citind, la sfarsit, scriind. am fost prin poze, gandul si-a imaginat ca suntem pe undeva pe-un munte, eu am ras de el si l-am intrebat, cum putem fi in doua locuri in acelasi timp ? mi-a zambit si mi-a spus : putem...trebuie doar sa ne imaginam !
si da, imaginandu-ne am fi in doua realitati, cea reala si cea imaginativa, am fi aici si, acolo.
din poze am trecut la muzica, ne gandeam la ceva mai usor pentru inceput si am luat un yann tiersen, ne-a placut dar ne-am razboit in idei, el spunea ca-l face sa se simta ciudat, pe mine ma facea sa dansez sau sa sar, am trecut la rock, la fel, pareri diferite si am oprit muzica.
m-am mai plimbat cu gandul si la oameni, dar acelasi razboi, el mi-i spunea cum ii vede el eu ma certam cu el pentru ca-i vedeam diferiti.
azi...ne-am intalnit la o cafea, eu si gandul. el fumand, eu certandu-l sa lase naibii tigara aia ca nu-i face bine, el nimic. am vorbit despre o alta plimbare, dar am ajuns aici!

...destinatii exista, gandul vostru vrea sa se plimbe ?

un inceput de poveste despre povesti

"mai vroiam sa aud si eu povesti...astazi vreau sa fiu ascultator !"

am zis sa profit de zile, sa adun orice, chiar daca mai imi scapa cate ceva, din cand in cand...mi-au scapat intrebarile. din cauza asta nu am mai avut povesti!
se spune ca noi traim un film cu buget redus, jucat prost de niste actori de a nu-stiu-cat-a-mana, nu, noi traim povesti. o poveste incepe de cand faci ochi si pana cand ii inchizi, o poveste incepe atunci cand deschizi gura si pana cand o opresti din a vorbi, o poveste incepe atunci cand ai timp sa asculti !

spun ca viata-i o poveste, pentru ca nu-mi gasesc scenariul, nu-i mai gasesc replicile personajului meu. o-i fi si eu un actor care-si improvizeaza replicile ?(intrebare retorica, deoarece, macar atata sa stiu si eu ca sunt, un cabotin ce nici macar cuvinte nu mai are)...

povestea poate fi citita din mai multe unghiuri, eu imi vad povestea ca pe un joc, in care nu am decat o singura viata si cu care nu pot face decat sa incerc sa traiesc, dar nu asta ne este rolul ?

vroiam sa ascult povesti si am inceput sa-mi povestesc viziunea mea despre viata mea, si scenariul ei pierdut.


toti avem povesti, trebuie doar sa le spunem inainte de a le uita !
(in caz ca voi primii comentarii, nu doresc alte inceputuri sau alte lucruri despre povesti, vreau doar sa citesc/sa ascult povestile voastre)

manipulat, timpul

pot sa-mi modelez cum vreau eu timpul, pot sa-l dau si inapoi si inainte de cate ori vreau eu pe zi, am o masina a timpului si se numeste ceas. din nefericire, timpul meu este, timp egoist, nu-l pot manipula decat pe al meu, ma pot scula la 14, sau ma pot scula la 7:30, pot adormi pe la 3 sau pot adormi pe la 11 noaptea. totul tine de ceasul si de timpul meu !


si tu iti poti modela timpul...nu ai nevoie decat de un ceas si de putina imaginatie !

ora exacta, mai exact ?

pierdut in timp, toate ceasurile arata diferit, cel de la pc 00:07, cel din fata pc-ului 00:09, cel de langa pat 00:17, cel de pe telefon 00:08, cel din perete 11:07...nu's pierdut in timp, nu am fost atent la ceas, ne aflam undeva intre 11 si 1 noaptea. nu am fost atent la ceas si acum am 5 timpuri diferite, probabil ca traiesc paralel cu fiecare timp, ma iau dupa cel de langa pat, ala cu 10 minute inainte, pentru ca niciodata nu ajung la timp unde vreau sau pentru ca vreau sa fiu cu 10 minute inainte de orice. sa fiu primul care casca gura si care zice multimii, "este si 10, nu s-a intamplat nimic, puteti pleca", doar eu am cascat gura acum 10 minute !

in ce timp traiti voi, cat va este ceasul ?

another brick

cineva, candva zicea :

"We don't need no education.
We don't need no thought control.
No dark sarcasm in the classroom."

accept insulte

uite, pe melodia asta eu sunt chemat acasa...

teoria chibritului de la 12 noaptea

...am un gust ciudat de lapte-amar pe limba, defapt este un gust simplu de lapte,parca mi-a placut in gregory's, da, a fost prima oara si pentru mine. acum ascult putin doors, mi-a amintit un amic ca-si dorea "riders on the storm" si m-a facut sa-i ascult si eu, suna bine...mi se pare muzica de ascultat langa o cana cu vin, sau la o cafea.
ma bate la cap octavian cu subiecte destul de interesante pentru un bun ascultator, dar cum sunt eu fugit cu gandul catre lumi nevizitate de mine si universe paralele, inexistente, sau cine sunt eu sa spun ca ele nu ar exista ?


imi pare rau ca de multe ori par ca nu ascult, si ca nimic nu ma intereseaza, nu exista nici un adevar, ma uit la cer si te ascult!... ma uit la cer si, maine va fi soare, te ascult !

vine si ziua mea, candva !

And you asked me what I want this year
and I try to make this kind and clear

,,,cu papagalul "ghicitor"

...dupa ce ne-a fraierit, adica dupa ce "ne-a ghicit norocul, ne-a prezis viitorul", stapanul papagalului ne-a cerut o suma de bani, cat valoarea animalului lui. amica, ce statea pe banca langa mine, s-a enervat si vroia sa-i sara in gat, eu linistit i-am cerut papagalul si in gluma, neluand totul in serios l-am intrebat "daca stapanul lui este un idiot", a dat din cap, ca da. in momentul acela ma gandeam, sa-i arunc papagalul, sa-l omor, sa ma cert sau nu cu respectivul, sa ma bat cu el, sa fac ceva. dar m-am resemnat...trebuia sa fac ceva !

If i would, could you?

cam asa ar incepe un dialog la o cafea, sau cam asa se termina piesa "would" de alice in chains

îmblînzitorii de cobre

Pe de o parte, îmblînzitorii erau din ce în ce mai mulţi. Pe de altă parte, erau din ce în ce mai insolenţi. Nu mai stăteau cu ochii în pămînt, ca la început cînd vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Pînă ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau din sîn şi le aşezau pe trotuar în faţa lor. Apoi se uitau rînjind în jur. Parcă spuneau: "Cine se apropie? Cine are chef să fie muşcat? Nu doreşte nimeni? Poftiţi, moartea e gratuită, încercaţi, nu vă costă nimic. Poftiţi"


(viata pe un peron - octavian paler)

un fel de multumesc

incep sa cred ca soarele se ascunde de noi...ii este frica sa zambeasca, sau poate zambetul meu este zambetul soarelui iar tu mi-esti ziua care ma faci sa zambesc...i-am furat zambetul soarelui, sau tu mi-ai daruit zambetul lui!

Religie, sau nu

"Prima poruncă: Să aştepţi oricît.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru­găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă­cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă."

(Octavian Paler - Viata pe un peron)

Intamplari de 1 aprilie

in primul rand azi nu am avut nici un chef sa ma duc la scoala desi am primit un mesaj si alte 1000 de bipuri plus un apel de la un coleg (multumesc octavian )...stau, pierd timpul vreo ora prin casa, colegul ma suna in disperare, raspund - "vino bah mai repede la scoala!", zic "bine hai ca vine", ma imbrac (mai greu, ca de obicei, mai de lene, mai de somn, mai de lipsa de chef) si ajung in statie, injur trolebuzele, autobuzele si toate cele care au ajuns inaintea mea in statie si stau si astept. ajung la liceu, zic sa mai trag putin de timp si ma duc la biblioteca (surprize,surprize), biblioteca era inchisa, ma gandesc ca poate proful de mate a plecat din clasa, deh era trecut de si 40, urc (nimeni pe holuri), ajung la ultimul etaj, ma uit, tot nimeni pe hol, verific daca asta-i etajul meu (ma uit dupa opera de arta de pe peretele din apropierea clasei - un tampon folosit, lipit de perete) si zic, "da...asta-i etajul meu", intru in clasa - clasa goala..ma uit prin banci, gasesc ziare, portocale, dar nici un ghiozdan, ma uit pe tabla...multe formule in x, y, iy, etc...era o problema la trigonometrie...si intr-un coltulet, vad mic scris "pacaleala de 1 aprilie" in momentul respectiv imi venea sa dau cu un scaun in tabla, il sun pe un coleg..."bai nu ai citit pe tabla?", il dracui 1-2 minute, si plec din scoala, ajung la cabinetul medical ca sa-mi ridic o scutire, alta mare surpriza, doctora care trebuia sa stea si in cursul saptamanii era in "vacanta de summit".
ma gandesc ce dracu sa fac, ptr ca nu pot veni acasa asa de repede si il sun pe un amic, stau la el si rad la un documentar pana pe la 2 si ceva, ajung in casa, tata ma pune sa duc gunoaiele (da, e saptamana mea "de servici" ), iau toate gunoaiele, ma duc la ghena si arunc doar o sticla si plec, ajung la usa, parca trebuia sa mai arunc ceva...ma duc iar la ghena, salut din nou ghena si arunc gunoaiele. acum termin de scris un blog despre o intamplare de 1 aprilie....aaa si era sa uit, am uitat ca azi este ziua amicului la care am fost !