adevarul despre razboaiele mele interioare (o posibila parte 1)

se zice ca lucrurile pe care nu trebuie sa le facem, sunt cele mai importante. sau in fine nu se zice asta, dar totusi daca nu le-am face nu am trai pentru ca, nu poti spune ca ai trait fara macar o vanataie sau o mica cicatrice ca amintire...iar eu, eu sunt cel ce incearca sa sfideze regulile, sa nu urmeze nici una. intamplator este faptul ca atunci cand cineva nu-mi urmeaza regula, care este simpla, eu fac ce vreau restul trebuie sa joace la fel ca'n mintea mea, ma supar. si asta ma face un ipocrit, caci ar trebui sa jucam la fel nu doar mie sa-mi fie bine ci si "actorilor".
cat timp ai ca sa pierzi pentru un simplu lucru ?...ai mult, dar trebuie sa stii cum sa traiesti in tot acest timp, de ce ?...pur si simplu, timpul pierdut nu-l mai gasesti, daca nu ai trait atunci, cu siguranta nu traiesti nici acum ! cum intre toate extremele exista doar o mica linie, aproape invizibila, din cel mai slab om devin cel mai puternic, pentru ca-mi gasesc sfaturi in nimicul despre care nu vorbesc, si nici nu incerc sa-l gandesc. vorbesc despre mine, asta-i urat ! nu am mai vorbit despre mine de mult, un fel de "fuck off" ca asta nu trebuie citita...dar vorba lui rebel monk "si eu scriu si lumea uita ce am scris" deci, nu are nici un rost sa nu pun asta pe blog, oricum putini ajung la un "aici", aici-ul citit !
aveam de gand sa propun un fel de sondaj, dar cum am zis, asta-i doar un gand de-al meu iar voturile voastre, chit ca's multe, nu conteaza. nimeni nu ne poate misca, ne miscam singuri ! nu ne trebuie nici o forta divina sau umana, ne trebuie doar un razboi al intrebarilor, o varsta proasta...18 ani, ce dracu sa faci la 18 ani ? deja esti vazut ca om matur, dar cum sa fi matur cand in ceilalti 17 ani spui ca nu prea ai trait ? ca pana cand ai deschis ochii au trecut 15-16 ani iar pana cand ai avut prima adevarata depresie nu au trecut decat 14 ani...deci ajungem la 18, intr-un final, imaturi, puternici...sau nu, incercand sa ne creem un viitor, luminat sau iluminat..sau doar in bezna, dar incercam !...nu poti sa pierzi daca nu incerci, normal...dar nici sa castigi nu poti. si totusi va laudati ca nu stiti sa pierdeti, atunci, stiti sa castigati ? sau sunteti doar orbi de ceea ce ati castigat incat spuneti ca "da, stim sa castigam dar niciodata nu vom invata cum este sa pierdem". in fine, din razboi in razboi, ma'ntreb unde as ajunge daca as scrie o zi intreaga despre una, despre alta...despre nimic, sau despre tot, caci cum am zis mai sus, intre extreme nu exista decat o mica linie invizibila pe care, normal multi n-o cunosc. sa vorbim despre linia dintre toate. lini aceasta este linia in care te afli dar nu stii, este linia de unde poti porni pe un drum sau pe care poti ramane la noapte in asteptarea alegerii care vine o data cu trezirea la fata opusa a cearceafului, lini asta micuta, nu este chiar atat de mica incat...tot raul s-ar varsa in bine si atunci, ce ar iesi ? ar iesi haos !...nebunia-i prea buna pentru noi, in zilele noastre, rar vezi visatori, iar visatorii de multe ori pot fi considerati nebuni, de ce ?...prin simplul fapt ca pe multi dintre noi ne deranjaza gandirea, mult prea "grea" fata de a noastra iar acei visatori devin nebuni! uite, eu unul prefer sa fiu nebun decat "bun" cu o minte, mult prea cu picioarele pe pamant, doar ca-mi doresc ca avanturile pe care le iau, sau pe care le am sa nu fie prea mari, caci ca oricarui om imi este frica de ceva maret, desi acel ceva este, probabil ceva-ul pe care-l cautam. nu poti lupta contra fricii decat prin frica, trebuie sa-i gasesti un opus si sa o ataci, s-o lasi sa se atace si sa dispara, iar cum si domnul paler spunea ca raul este doar temporar, doar un rau nu are putere infinita, este imoral. tu, om, limitat,slab sau puternic, el, rau, nelimitat. nu vad nici o legatura, tu ca om fiind bun raul fiind doar o parte a mintii noastre care nu ascunde nimic bun in ea.